Admirati un rasarit de soare in vie. Un spectacol de lumina si culoare generat de razele ce scalda marea ca apoi sa se opreasca asupra butasilor incarcati cu struguri. Ei stau aliniati perfect, imbratisand caldura soarelui ce ii dezmiarda mai mult de 300 de zile pe an. De fapt, de aici pleaca totul, pentru ca briza marii si soarele confera arome rar intalnite vinurilor produse din strugurii culesi din aceasta plantatie. Un tipat de soim si o vulpe care trece printre randuri. O prepelita se grabeste sa isi duca puii la adapost. Natura specifica zonei colinare a Dobrogei in toata splendoarea ei. Alaturi de mare marea ce duce dorul zidurilor cetatii Histria pe care le scalda in vechime. O farama de istorie. Si printre toate aceste frumuseti sunt oamenii. Oameni cu sufletul curat, oameni buni, care inca mai stiu sa vorbeasca viei, la fel ca acum 2000 de ani, cand ingrijeau – via lui Ciurea. Nu s-a pierdut nimic din aceasta legatura magica. De vrei sa o simti, nu trebuie decat sa intri printre randuri, sa intinzi mainile si sa atingi frunzele si ciorchinii cu varfurile degetelor. Vei auzi valurile, vei simti soarele zambind in inaltul cerului iar vantul iti va canta povestea acestor locuri. Povestea care incepe inca din zilele in care zidurile cetatii Histria rasunau de cantec si veselie, de versuri mestesugite si licori magice, toate inchinate zeului Dionysos. Povestea nu incepe cu noi. Incepe cu o bucata de pamant, cu raze de soare si valurile marii, cu maini batatorite de truda, de vreme rea sau buna, de vant sau ploaie. Noi doar o continuam. Adaugam fila cu fila, bob cu bob, picatura cu picatura. Crama Histria – o noua fila in vechile povesti.